Trandafiri

Dacă ar fi să îmi desenez sufletul, aș începe prin a-i desena petalele și aș continua cu spini mari, iar la final l-aș privi și mi-aș da seama că am desenat un trandafir. Și aș fi mândră că l-am desenat astfel, pentru că nu văd altceva care s-ar potrivi mai bine. Semănăm atât de mult încât cred că într-o viață anterioară am fost un trandafir roșu. Unul superb, care a fost dăruit din iubire unei femei ce l-a prețuit și l-a păstrat în cartea ei preferată.

Oferă-mi dragoste și loialitate precum îi oferi trandafirului apă și lumină și ai să vezi cât de frumos înfloresc. Iar apoi te voi îmbăta cu parfumul meu și vei visa la frumusețea mea. Neglijează-mă și ai să vezi cum mă ofilesc ușor, ușor până când voi pleca. De tot. Rupe-mi petalele și am să te rănesc cu spinii mei.


Și dacă l-aș avea în față, într-un ghiveci, nu l-aș uda cu apă, ci cu vin. Și asta pentru că vinul se află într-o armonie perfectă cu sufletul meu. Un pahar de vin roșu, demisec. Pentru mine, reprezintă o răsplată, un prieten și, în cantitatea potrivită, o stare perfectă de euforie. Uneori prefer să îl beau singură și să mă bucur de liniște. Doar eu și gândurile mele. Alteori îmi place să îl beau fiind înconjurată de persoane dragi mie. Astfel îmi reamintesc că totuși nu sunt complet singură. Singurătatea poate fi bună uneori, atunci când vrei pur și simplu să te detașezi de toți oamenii și să te conectezi cu tine, dar, în același timp, poate deveni foarte apăsătoare și sufocantă.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *